Categorie: Suferinta

Dor de tine

Uneori mi se face atat de dor de tine si de tot ce am trait impreuna. Am fost o tampita ca am dat cu piciorul la tot ce aveam impreuna. Atatia ani… atatea amintiri. Te vreau inapoi dar nu cred ca te merit. Tu meriti pe cineva mult mai bun decat mine. Stii oare cat mi-e de dor de tine? Cred ca esti cu altcineva acum. Mi-e dor de tine, de casa, de tot. Da nu cred ca ar mai putea fi nimic din ceea ce a fost. Tu esti primul barbat pe care l-am iubit cu adevarat. Nu cred ca o sa mai pot iubi pe cineva la fel vreodata…

Sunt disperata, vreau sa dispar

Vreau sa dispar… vorbesc serios… nu reusesc sa ma integrez, nu reusesc sa-mi fac prieteni dar dusmani imi e foarte usor. Nu am pentru ce sa traiesc, nu ma inteleg cu nimeni din grupa, parca sunt deja moarta, dar vie. Nu-mi vine sa cred ca retraiesc cosmarul din liceu… nu mai suport!!! Sunt disperata!!!

lipsa dragostei

Am 20 de ani si ma numar printre putinii de vârsta mea care nu au iubit pe nimeni cu adevarat pana acum… sunt perfect normal (par blond, ochi albastrii, nici gras nici aschie, practic mai multe sporturi-rugby, înot, baschet,sunt student la o facultate ok, deci nimic anormal), dar din cauza faptului ca sunt mai timid si poate lipsit de noroc s-a întâmplat sa nu am ocazia sa iubesc pana acum…
Pe plan financiar sunt OK, dar nu am masina (care, dupa câte vad la prietenii si colegii mei, pare a fi cheia succesului daca vrei sa ai pe cineva)
Pana acum am reusit sa traiesc singur(nu stiu cum), dar când lipsa dragostei cuiva(oricui) a ajuns sa-mi smulga lacrimi, mi-am dat seama ca am o problema…
Habar nu am ce sa fac, cum si de unde sa încep, habar nu am daca e de ajuns daca oferi inima unei persoane…chiar daca nu am traito, pot sa spun ca cred in iubire, considerând ca aceasta tine de caracter, si nu de vârsta/sex (totusi am si citit la viata mea, si din carti mi-am format aceasta parere)…
Sunt deschis la orice sfat si va multumesc anticipat!

Alegerile mele ma distrug

Stiu ca Dumnezeu ne ajuta, ne da mai multe posibilitati, iar noi trebuie sa alegem ce este bun. Dar de unde sa stiu eu ce-i bine? Nu mai stiu ce sa aleg, ce sa fac sa-mi fie bine. Toate alegerile mele sunt rele. Am ales sa il las pe barbatul cu care am fost 6 ani, care ma iubea cum putea el mai bine, care era langa mine la bine si la rau, doar din cauza faptului ca nu era perfect si avea si el unele defecte ca toti ceilalti. Am ales sa ii daruiesc inima mea unui strain si sa visez cu ochii deschisi. Acum sunt cea care schiteaza cate un zambet ca sa ascund toata durerea si singuratatea. Anul asta a fost cel mai greu. Am pierdut tot ce aveam mai scump, l-am pierdut pe el, pe Cristi, fericirea, increderea in mine, prietenii… Sunt departe de casa si incerc sa imi caut ceva de munca sa nu mai depind de nimeni. Peste tot este greu. Am terminat facultatea anul asta si pur si simplu nu stiu in ce parte sa o iau. Mi-am scris toate gandurile aici si nici nu stiu ce fel de site este… sau daca va citi cineva…

El este sot doar cu numele

Sunt intr-o situatie fara iesire.

Am un sot, dar el este sot doar cu numele. Il simt rece, indiferent. Dormim impreuna, facem dragoste, insa totul este frumos doar in acele momente, apoi este nepasator, isi vede doar de treburile lui. Nu este tandru si nu ii pasa de problemele mele, il intereseaza doar sa ii fie lui bine. Ii pasa doar sa faca si sa aiba bani, bani si iar bani. M-am cam saturat sa stau dupa el cu cafeaua, sa strang dupa el, sa ii fac pe plac, si el sa ma cam trateze cu curul fundul.

NU MAI VREAU! Sunt femeie si vreau respect si dragoste! Vreau sa fiu linistita, fericita si nu sunt…

Sa fie fericit… dar langa mine

Nu stiu cum sa incep… totul se rezuma la el… de 11 ani port in inima aceasta iubire pentru el, care pe zi ce trece devine tot mai dureroasa si sfasietoare. Totul a inceput cu o privire din partea lui. A durat ceva pana sa imi dau seama ce simt pentru el, doar ca, atunci nu am avut curajul sa ii spun fiindca era implicat intr-o relatie destul de serioasa la vremea aceea. Mi-am spus ca e o prostie, ca o sa il uit, ca e o prostie din partea mea sa cred ca el ar putea vreodata sa simta ceva pentru mine. Cu timpul am tot incercat sa ii spun, dar mereu ma oprea ceva. Sentimentul de frica, de nesiguranta, diferenta destul de mare de varsta (18 ani)… dar cu toate astea m-am incapatanat si incet, incet am ajuns sa fac parte din grupul lui de prieteni, crezand ca asa o sa reusesc. Nu a fost asa si acum realizez cat rau imi face chestia asta fiindca sunt aproape de el si nu pot face nimic. In viata lui a intrat altcineva, iar el este fericit alaturi de ea, ba chiar de curand a spus ca e posibil sa se casatoreasca anul acesta. Vestea asta m-a dat peste cap total, pur si simplu cand il vad imi vine sa fug la el si sa ii spun tot ce simt, sa il implor in genunchi daca ar fi nevoie, ca sa nu o faca. Pe de alta parte, imi doresc ca el sa fie fericit, insa ma doare si mai tare sa stiu ca si-a gasit fericirea langa o femeie care il inseala de cate ori are ocazia si vrea doar banii lui.  Pentru ea totul e un joc. Am vrut de cateva ori sa ii spun ce se intampla, insa mi-a fost frica sa nu ma urasca, sa creada ca vreau sa ii distrug relatia. Imi e frica sa nu pierd si prietenia lui. Nu stiu ce sa fac si chiar daca il iubesc enorm si durerea ma sfasie pe dinauntru vreau sa il vad fericit.

Am fost virgina

Am 17 ani si am facut-o pentru prima data cu prietenul meu si apoi dupa cateva saptamani a plecat din tara. Dupa ce am facut-o si a plecat nu s-a mai comportat la fel de frumos cu mine… nu imi mai vorbea la fel de frumos… ma suna si imi vorbea urat… cu atata indiferenta… el oare nu se gandeste ca pe mine ma doare felul in care se comporta cu mine?  Nu stiu ce sa mai cred. Dati-mi un sfat. Va rog.

Oare chiar nu l-a interesat ca am fost virgina?

Sufar din dragoste

Sunt un tanar de 18 ani si sufar din dragoste. Dar stiti de ce? Eu am (am avut) o iubita de 4 ani. Ea ma iubea eu o iubeam dar acuma de curand am auzit ca sa maritat cu un drogat, dar eu fac box de performanta.

Ce sa fac? Sa ma duc la ala sa-i dau un pumn sa-l bag in coma… ori sa stau sa zac?

Sunt trista

Sunt trista asa cum am fost si sunt de-o viata. Aud persoane care au suferit suficient de mult, dar care in final si-au gasit linistea si fericirea in bratele unui barbat sau al unei femei care sa compenseze tot ce-au dus pana la un moment dat. Nu sunt invidioasa,dar eu cred ca sunt singura care va face exceptie de la regula in sensul asta. Nu vad nici o iesire salvatoare pentru mine si voi muri intr-o zi sufocata de atata tristete si nefericire, de neamplinire sufleteasca. Am fost o femeie simpla care nu a vrut decat sa fie iubita si sa poata oferi la randul ei dragostea celui care o merita, dar nu a fost sa fie. Sotul meu, un om de gheata, m-a facut sa trec prin toate chinurile iadului, iar eu, o copila nevinovata si fara experienta la data casatoriei noastre, am sperat mereu ca daca-mi vad de treaba, va aprecia si ma va iubi intr-o zi. Nu stiu de ce s-a insurat cu mine, niciodata n-am observat la el ceva care sa-mi dovedeasca ca ar avea sentimente pentru sufletul meu vreodata, nici macar cand eram mai tanara si mai frumoasa. Ce ma doare si mai tare este ca si dupa atatia ani petrecuti langa el, nu ma obsearva. Fostii mei colegi, cred ca sunt o femeie fericita. Nu am dat de inteles vreodata ca duc o viata de calvar, mereu am fost cu zambetul pe buze, chiar daca sufletul meu a plans. Ma doare cand unii dintre ei, imi spun ca sunt frumoasa si arat super ok pentru varsta mea. De ce nu-mi spune asta chiar sotul meu? Pentru ca eu de la el astept cuvinte frumoase. Cateodata ma gandesc ca poate de aceea femeile isi inseala barbatii, pentru ca uita sa le vorbeasca. Eu nu l-am inselat niciodata si parca nici n-as vrea, nu-mi sta in caracter, desi ar merita, daca ma gandesc cum mi-am irosit fara rost viata langa el. O femeie fara dragoste, este ca o floare fara apa, se ofileste. Daca spun ca nu stiu cum este sa ai barbat, nu ma crede nimeni. Am luat un impotent, dar cand m-am casatorit nu am stiut asta, credeam ca asa este normal sa o faci odata pe luna si atunci, vai de capul lui sex. Nu cred ca m-a inselat cu alta, nu avea cu ce. Sunt doar revoltata, ca s-a insurat cu mine si mi-a distrus viata.Asemenea barbati, nu ar trebui sa se casatoreasca. Poate altul m-ar fi pretuit mai mult si m-ar fi iubit asa cum meritam. Nu divortez pentru ca nu am altul si chiar daca sunt destui care sa-mi dea tarcoale ca vulpea la cotet, parca mi-e sila de ei, stiu ca s-ar incurca cu mine, doar pentru sex, nu pentru altceva. Nu neg faptul ca mi-ar place sa vad si eu cum este sa ai o legatura normala din punct de vedere sexual, dar, parca ii dispretuiesc pe toti. Se folosesc de noi femeile si atat. Restul nu mai conteaza. Niste sarlatani, magari si impotenti. Care nu e impotent, este curvar si risti sa te trezesti si cu ceva boli la care nici n-ai visat. Sa-i ia naiba pe toti barbatii din Romania! Mi-e lehamite de ei!