Se intampla des, la orice pas, dar parca povestea mea e deosebita. Ne-am despartit acum 10 ani dupa o relatie de 6 ani. Eram copii, eram studenti, eram indragostiti. Prima dragoste, simteam ca pot sa dau totul pentru el, si am facut-o. Tot ce am avut eu mai bun in mine i-am oferit lui. A fost sublim, a fost ceea ce poate multi nu au norocul sa intalneasca in intreaga lor viata. Eu am avut, dar nu mai am. Suntem casatoriti fiecare, fiecare avem cate un copil. Locuim in acelasi oras, dar nu ne vedem. Nu stiu daca el se mai gandeste vreodata la mine, cert este ca eu aproape noapte de noapte il visez. Uneori, cred ca pot sa-i transmit telepatic ceea ce eu inca simt si acum. Pe sotul meu il respect, nu stiu daca il mai iubesc, desi el merita totul, nu celelalt care m-a facut sa sufar la vremea aceea. Dar viata este asa cum este, eu tot pe „primul” il iubesc de nu mai pot. Sa nu radeti de mine sau sa ma judecati, nu o sa-l caut vreodata, cel putin nu intentionat, dar probabil ca il voi pastra toata viata mea in gandurile si visele mele. El este omul pentru care am sacrificat totul, datorita caruia… in fine, nu mai are rost… IL IUBESC SI ACUM, CE SA FAC??? vreau un sfat.