Sunt vaduv, am 50 de ani si imi doresc o relatie. Am un deosebit respect pentru toate femeile. Mi-am inselat partenera pentru ca nu ma mai multumea. Voiam ceva mai… viu. A aflat si m-a parasit. Acum sunt singur si stiu ce inseamna lipsa prezentei feminine pentru noi barbatii. Va rog sa ma contactati pentru ca am ce sa va daruiesc.
OFER STABILITATE, AM CASA SI MASINA IN APROPIREA ORASULUI GALATI.
E ciudat. Ma simt aiurea. Tu spui ceva de genul: „cine nu e in stare sa se controleze” nu valoreaza nimic… multumesc pentru inghetata. O sa ma revansez. Dar tot te iubesc. Asta e…
Imi pare atat de rau ca nu am renuntat atunci, dupa 2 luni sau cat a fost. Of, Doamne!! Am pierdut atatia ani si nu stiu: pt ce? Asa e viata? Acum de ce nu se rezolva? De ce si de data asta e la fel? Cand faci o greseala in viata greseala aia se tine scai de tine. Cred ca scap doar daca scap din cerc. S-a creeat un cerc; el se poarta la fel pentru ca il cunoaste pe celalalt! Cu siguranta asta trebuie sa fie! Crede ca suport! Trebuie sa scap din cerc!!!
Si-a murit iubirea noastra… o da! de parca ar fi fost mai mult decat o codependenta, nimic mai mult decat o tigara la momentul potrivit… dar trebuia unul din nou sa strice lucrurile… multumesc, lumea va fi mai buna fara „noi”.
Va rog foarte mult sa ma ajutati… am o foarte mare nedumerire. Daca bunicul logodnicului meu este var de gradul 2 cu mama mea, ne mai putem casatori? Bunicul bunicului logodnicului meu fiind frate cu tatal bunicului meu. Va rog foarte mult sa ma ajutati. Va multumesc anticipat!
Vreau sa dispar… vorbesc serios… nu reusesc sa ma integrez, nu reusesc sa-mi fac prieteni dar dusmani imi e foarte usor. Nu am pentru ce sa traiesc, nu ma inteleg cu nimeni din grupa, parca sunt deja moarta, dar vie. Nu-mi vine sa cred ca retraiesc cosmarul din liceu… nu mai suport!!! Sunt disperata!!!
Doamna Dana, ma intreb daca sunt momente in care te mai gandesti la mine si daca iti este dor de momentele noastre ilegale petrecute impreuna. Lupul isi schimba parul, dar naravul, ba. Stii cum se traduce, nu? Imi pare rau… si nu tare. Asa a fost sa fie. Fiecare culege ce seamana si prinde acel ceva dupa care alearga. Important este sa nu aflam, nu? Fericirea sta in necunoastere. Astept un raspuns la fel de anonim.
Frec menta la serviciu. Nu sunt mandru de asta dar ma simt bine. Mai rau e cand ma plictisesc si trebuie sa dau impresia ca fac ceva.
Data viitoare o sa am mai mult curaj. o sa spun ce cred si ce simt, o sa ii arat ca il iubesc. o sa fiu EU!
Am avut o fantezie cu tine doamna. Inalta si subtirica, cu rasul tau de copil nevinovat… victima perfecta in mintea mea. În timp ce-mi copiai la xerox cartea mea de identitate, mi te-am imaginat deosebit de indraznet in posturi traite probabil doar in compania domnului tau. Probabil chiar am exagerat. Probabil nici in compania lui… as fi chiar curios sa-mi spui. Nu o sa aflu niciodata, asa cum nici tu nu o sa aflii niciodata ce ti-am facut. Ramane secretul nostru, da?
Sper ca totul o sa iasa bine. Visez la o vara a exceselor, eu si viciile mele, netulburata de nimic.
Am o mica problema, care pe viitor va deveni imensa: am facut sex oral cu prietena si fara sa-mi dau seama, am terminat in gurita ei.. a fost un mic soc pentru amandoi, dar s-a trecut usor cu vederea.. cel putin asa am crezut, dar de la un timp a inceput sa refuze subtil sexul oral, nu-mi dau seama daca e de la gustul spermei sau a fost un gest urat?
Inca iubesc barbatul care m-a facut femeie…in urma cu multi ani. A fost o relatie lunga, plina de pasiune si adrenalina :), care s-a sfarsit printr-o despartire dureroasa. Fiecare ne-am facut o familie, avem cate un copil, eu am deja multi ani de casnicie, insa…nu imi pot lua gandul de la el, si asa a fost in toti acesti ani , desi nu am avut nici un fel de tangenta de la despartirea noastra. Tin sa precizez ca intre noi a fost o foarte mare pasiune, iubire, ceva foarte frumos si de care sunt mandra ca mi s-a intamplat mie. Ma tot gandesc sa-i trimit un mesaj, sa-l intreb ce face, stiu ca nu este fericit in casnicia lui, este tradat si nu inteleg de ce se complace in situatie. Nu vreau decat sa-i vorbesc, mi-e dor de el de simt ca ma topesc, ce ma sfatuiti sa fac????
Nu credeam ca ma va durea atat de mult lipsa ta. Parca ma sufoca gandul ca nu te voi mai vedea. Dar… am obosit… Am obosit sa mai astept… Mergi inainte pe drumul tau si nu te uita inapoi, sa nu ma faci sa ma razgandesc cumva, ca nu as suporta sa ma dezamagesti iarasi.
Sunt trei in una si tot atatea obsesii.
– Sunt indragostita de un barbat mai in varsta cu 26 de ani decat mine..
– Am fost dependenta de droguri.
– Ma simt batrana desi sunt inca tanara.
Inca imi pasa de tine dar nu o sa recunosc niciodata pentru ca te-ar face nefericita, m-ai iubit si n-am apreciat, sunt un dobitoc. Sper sa fi fericita.
Nu imi gasesc locul pe pamant. Ma simt singura desi sunt inconjurata de prieteni, familie, iubit… si este groaznica singuratatea. Ma gandesc serios cum sa pun punct.
Nu stiu ce sa mai cred. De 4 luni sunt intr-o relatie cu un barbat cu 18 ani mai mare decat mine, o relatie secreta pentru moment deoarece stim ca familiile noastre nu ar fi de acord, asa zice el. Relatia e ciudata ne-am zis primul te iubesc inainte ca macar sa iesim impreuna, faza e ca serviciul lui era de asa natura incat ne vedeam aproape zilnic acolo, dar nu ne puteam expune si asa se face ca prima iesire a fost cam la o luna si ceva de cand am fost intr-o relatie cu el si plus de asta el locuieste intr-un alt oras din judet la 20km de al meu. Mi-a zis ca ma iubeste ca vrea o familie cu mine de cate ori a avut ocazia doar ca uneori e atat de atent iar alteori nu vorbim cu zilele, am fost la el acasa are casa lui dar in aceeasi curte cu parintii lui, nu s-a ferit nici pe drum cand ne-am intalnit cu niste preteni de ai lui. Desii imi spune ca ma iubeste nu se fereste sa vorbeasca de prietenele lui care sunt multe la numar sau de fostele lui relatii, acum mi-a zis ca vrea sa plece pentru o perioada 2 ani in alta tara si mi-a zis ca el nu se va insura niciodata dar o sa dea numele lui la copiii pe care vrea sa ii aiba cu mine. Nu mai stiu ce sa cred uneori simt ca ma iubeste, alteori parca e un strain. eu il iubesc enorm dar nu pot intelege de ce e asa. I-am oferit libertate, nu incerc sa il shimb, ma chinui sa il inteleg si nu reusesc. Imi e frica ca o sa plece si nu o sa mai revina.
Am 20 de ani si ma numar printre putinii de vârsta mea care nu au iubit pe nimeni cu adevarat pana acum… sunt perfect normal (par blond, ochi albastrii, nici gras nici aschie, practic mai multe sporturi-rugby, înot, baschet,sunt student la o facultate ok, deci nimic anormal), dar din cauza faptului ca sunt mai timid si poate lipsit de noroc s-a întâmplat sa nu am ocazia sa iubesc pana acum…
Pe plan financiar sunt OK, dar nu am masina (care, dupa câte vad la prietenii si colegii mei, pare a fi cheia succesului daca vrei sa ai pe cineva)
Pana acum am reusit sa traiesc singur(nu stiu cum), dar când lipsa dragostei cuiva(oricui) a ajuns sa-mi smulga lacrimi, mi-am dat seama ca am o problema…
Habar nu am ce sa fac, cum si de unde sa încep, habar nu am daca e de ajuns daca oferi inima unei persoane…chiar daca nu am traito, pot sa spun ca cred in iubire, considerând ca aceasta tine de caracter, si nu de vârsta/sex (totusi am si citit la viata mea, si din carti mi-am format aceasta parere)…
Sunt deschis la orice sfat si va multumesc anticipat!
Vreau sa iubesc din nou. Vreau sa simt din nou, vreau sa traiesc, vreau sa fiu fericit, vreau sa-mi revin. Vreau sa te uit odata pentru totdeauna pentru tot ce mi-ai facut. Vreau sa fiu eu insumi din nou.
