Te vreau langa mine toata viata, simt ca as putea sa te pierd, nuuuuu pot suporta asta, te rog, astepata sa vezi ca mi pot implini promisiunile, a fost o iubire cu multe sacrificii, am trecut prin multe, dar te iubesc si sti ceva, nu te pot pierde, esti al meu si pentru familia asta voi lupta, De azi totul se va schimba, eu am gresit mult dar nu va mai fi asa. Te sarut, ingerasul meu drag, sotiorul meu, nu ne-am inselat doar ne-am purtat urat unul cu celalalt, dar nu va mai fi asa...

Nu stiu cum sa incep... totul se rezuma la el... de 11 ani port in inima aceasta iubire pentru el care pe zi ce trece devine tot mai dureroasa si sfasietoare. Totul a inceput cu o privire din partea lui..a durat ceva pana sa imi dau seama ce simt pentru el doar ca atunci nu am avut curajul sa ii spun fiindca era implicat intr-o relatie destul de serioasa la vremea aceea, mi-am spus ca e o prostie, ca o sa il uit, ca e o prostie din partea mea sa cred ca el ar putea vreodata sa simta ceva pentru mine...Cu timpul am tot incercat sa ii spun dar mereu ma oprea ceva, sentimentul de frica, de nesiguranta, diferenta destul de mare de varsta (18 ani)dar cu toate astea m-am incapatanat si incet, incet am ajuns sa fac parte din grupul lui de prieteni crezand ca asa o sa reusesc, dar nu a fost asa si acum realizez cat rau imi face chestia asta...fiindca sunt aproape de el si nu pot face nimic, in viata lui a intrat altcineva, iar el este fericit alaturi de ea..ba chiar de curand a spus ca e posibil sa se casatoreasca anul acesta, iar vestea asta m-a dat peste cap total, pur si simplu cand il vad imi vine sa fug la el si sa ii spun tot ce simt, sa il implor in genunchi daca ar fi nevoie ca sa...

Am dat de acest site din pura intamplare... deoarece nu am cu cine sa vorbesc cui sa ma destainui, cui sa-i plang. Acum 2 luni am cunoscut un baiat, el avand 18 ani eu 15 ani. Da, stiu ca e diferenta diferenta. Ne-am cunoscut, ne-am imprietenit si ne-am iubit si inca o facem. El imi bantuie toate visele, toate strazile pe care trec, toate locurile in care ma duc sau ma gandesc sa o fac... ma gandesc la el incontinuu ba chiar de la o vreme il si visez. Suntem impreuna de 1 luna si 2 saptamani, el e virgin eu sunt virgina, iar el doreste sa faca dragoste cu mine. Si eu vreau dar mie frica sa nu ma lase singura dupa ce vom face dragoste si sa regret amarnic toata viata ce am facut. Deci ce sa fac? Ce ma sfatuiti?

Se intampla des, la orice pas, dar parca povestea mea e deosebita... ne-am despartit acum 10 ani dupa o relatie de 6 ani. Eram copii, eram studenti, eram indragostiti... prima dragoste, simteam ca pot sa dau totul pt el, si am facut-o... Tot ce am avut eu mai bun in mine i-am oferit lui, a fost sublim, a fost ceea ce poate multi nu au norocul sa intalneasca in viata lor, eu am avut si nu mai am... Suntem casatoriti fiecare, fiecare avem cate un copil... locuim in acelasi oras, dar.. nu ne vedem, nu stiu daca el se mai gandeste vreodata la mine, cert este ca eu aproape noapte de noapte il visez, uneori cred ca pot sa-i transmit telepatic ceea ce eu simt inca si acum. Pe sotul meu il respect, nu stiu daca il mai iubesc... desi el merita totul nu celelalt care m-a facut sa sufar la vremea aceea. Dar viata este asa cum este, eu tot pe "primul" il iubesc de nu mai pot. Sa nu radeti de mine sau sa ma judecati, nu o sa-l caut vreodata, cel putin nu intentionat, dar probabil ca il voi pastra toata viata mea in gandurile si visele mele. El este omul pentru care am scarificat totul, datorita caruia... in fine, nu mai are rost... IL IUBESC SI ACUM, CE SA FAC??? vreau un sfat.

Mi-e dor de el. A fost prima mea dragoste, adolescentina, neimplinita si ingropata. Pana cand l-am revazut anul trecut in mai la o nunta si o gramada de sentimente, amintiri, ganduri ascunse, demult uitate au reaparut. Si mi-e dor de tot ce-ar fi putut sa fie, dar n-a fost. Trec zilele si noptile si il visez mereu si de vreo luna ma gandesc mai intens la el ca niciodata. N-am cum sa dau de el, nu stiu deloc pe unde e. As vrea sa stiu ca stie ce-i in capul meu si poate asa m-as linisti si as putea sa-mi continui viata. Dar gandul ca las iar povestea neincheiata a-cine-mai-stie-cata oara ma macina mereu... Astept sa treaca, visez cu ochii deschisi, astept sa vad ce va urma...

Sunt un tanar de 18 ani si sufar din dragoste. Dar stiti de ce? Eu am (am avut) o iubita de 4 ani. Ea ma iubea eu o iubeam dar acuma de curand am auzit ca sa maritat cu un drogat, dar eu fac box de performanta
Ce sa fac? Sa ma duc la ala sa-i dau un pumn sa-l bag in coma... ori sa stau sa zac?

Asa sunt femeile. Daca le place un barbat, probabil ca in 5 minute se saruta, si tot la prima intalnire, fac si dragoste. In schimb, ca in cazul meu, astept de 5 ani dupa o femeie, pe care probabil nu o voi avea vreodata...
In acest timp ea a avut o multime de relatii. Numai cu barbati unul si unul. Interesanti, atragatori, nu papagali ca mine. Barbati care s-au bucurat de ea, dupa care si-au vazut de treaba lor
Am prevenit-o ca asa se va intampla, si tot de la mine stie ca, daca ar fi cu mine, ar fi pentru toata viata. Dar pe ea nu o intereseaza. Mai important e sa se simta femeie si sa fie cu un barbat adevarat nu?
Lasa, ca isi merita soarta, in general, femeile!

A fost o zi minunata, m-am simtit minunat, ea este minunata! O iubesc mult!

Am iubit o fata enorm timp de doi ani de zile si in tot timpul asta ea si-a batut joc de mine, problema e ca nu pot fara ea, ne-am despartit de un an si nu o pot uita. Simt ca traiesc degeaba daca nu sunt cu ea si nu pot sa concep ca e cu altul.

M-am indragostit, e bine. E insurat, insurat, insurat, asta nu e bine. Si cu copil, nici asta nu e bine. Dar e asa de bine...