Nu stiu cum sa incep... totul se rezuma la el... de 11 ani port in inima aceasta iubire pentru el care pe zi ce trece devine tot mai dureroasa si sfasietoare. Totul a inceput cu o privire din partea lui..a durat ceva pana sa imi dau seama ce simt pentru el doar ca atunci nu am avut curajul sa ii spun fiindca era implicat intr-o relatie destul de serioasa la vremea aceea, mi-am spus ca e o prostie, ca o sa il uit, ca e o prostie din partea mea sa cred ca el ar putea vreodata sa simta ceva pentru mine...Cu timpul am tot incercat sa ii spun dar mereu ma oprea ceva, sentimentul de frica, de nesiguranta, diferenta destul de mare de varsta (18 ani)dar cu toate astea m-am incapatanat si incet, incet am ajuns sa fac parte din grupul lui de prieteni crezand ca asa o sa reusesc, dar nu a fost asa si acum realizez cat rau imi face chestia asta...fiindca sunt aproape de el si nu pot face nimic, in viata lui a intrat altcineva, iar el este fericit alaturi de ea..ba chiar de curand a spus ca e posibil sa se casatoreasca anul acesta, iar vestea asta m-a dat peste cap total, pur si simplu cand il vad imi vine sa fug la el si sa ii spun tot ce simt, sa il implor in genunchi daca ar fi nevoie ca sa...