Toti scriu despre dragoste, tristete, dor si nervi... le am pe toate si eu! Dar cea mai necrutatoare pe pamant e boala, urmata de moarte. Si doare cind iti ia pe cineva care ti-a dat viata, cineva care mai spera in ultimele luni din viata ca o sa-si vada macar un copil casatorit si macar un scancet de nepotel. Nu sa intamplat asa, a murit la 46 de ani, a simtit ca moare, dar nu ne-a spus nimic. Am ramas fara tata, atunci cand am nevoie cel mai mult de el. Il visez uneori... si ma rog sa-l visez in fiecare noapte, sa-l mai vad, macar asa...
Cat mai suntem, cat mai sunt, mangaiati-i pe parinti!