Sunt trista asa cum am fost si sunt de-o viata. Aud persoane care au suferit suficient de mult, dar care in final si-au gasit linistea si fericirea in bratele unui barbat sau al unei femei care sa compenseze tot ce-au dus pana la un moment dat. Nu sunt invidioasa,dar eu cred ca sunt singura care va face exceptie de la regula in sensul asta. Nu vad nici o iesire salvatoare pentru mine si voi muri intr-o zi sufocata de atata tristete si nefericire, de neamplinire sufleteasca. Am fost o femeie simpla care nu a vrut decat sa fie iubita si sa poata oferi la randul ei dragostea celui care o merita, dar nu a fost sa fie. Sotul meu, un om de gheata, m-a facut sa trec prin toate chinurile iadului, iar eu, o copila nevinovata si fara experienta la data casatoriei noastre, am sperat mereu ca daca-mi vad de treaba, va aprecia si ma va iubi intr-o zi. Nu stiu de ce s-a insurat cu mine, niciodata n-am observat la el ceva care sa-mi dovedeasca ca ar avea sentimente pentru sufletul meu vreodata, nici macar cand eram mai tanara si mai frumoasa. Ce ma doare si mai tare este ca si dupa atatia ani petrecuti langa el, nu ma obsearva. Fostii mei colegi, cred ca sunt o femeie fericita. Nu am dat de...

Vreau sa ma indragostesc!!! Vreau sa simt fericire din nou!!!

Ce pot sa zic? s-a dus totul... tot, tot, tot. Dupa atat timp, dupa atatea momente frumoase si unice, tu ai ales sa le tii minte numai palea urate... esti cu altul acuma (un prieten). Crezi ca o sa gasesti fericirea la el? Te inseli! Se vede pe fata ta ca nu mai radiezi, nu-ti mai lucesc ochii!! A fost pe moment. Sunt in stare sa trec si peste asta numai sa fie bine intre noi. Mi-e dor de tine. Mi-e greu fara tine. Viata mea e goala, simt ca o sa fie bine pana la urma... simt eu asta. Nu stiu de ce, nu stiu daca ma insel. Simt ca te fortezi, ca te prefaci... esti falsa.
Eu stau si sufar acum si tu esti fericita (cred?) acum pe moment. Dar poate o sa deschizi ochii si o sa vezi adevarul. O sa vezi ca, asa cum te-am iubit ( si inca te mai iubesc) eu nu o sa te mai iubeasca nimeni. Nu stiu ce sa fac, nu stiu ce sa mai cred... singurul lucru care ma tine pe picioare este sentimentul asta care il am, speranta, nus ce e exact ca va fi bine. sper... sper din tot sufletul sa fie bine.
Numai alaturi de tine ma vad in viitor. Nu vreau pe altcineva, nu pot iubi pe altcineva. E iubire sincera. Nu am cuvinte... e foarte greu. Crede-ma. Sper sa deschizi ochii si sa nu fie prea...

Oare ce e mai important in viata asta, fericirea noastra sau fericirea celor din jurul nostru?

Nu stiu cum sa incep... totul se rezuma la el... de 11 ani port in inima aceasta iubire pentru el care pe zi ce trece devine tot mai dureroasa si sfasietoare. Totul a inceput cu o privire din partea lui..a durat ceva pana sa imi dau seama ce simt pentru el doar ca atunci nu am avut curajul sa ii spun fiindca era implicat intr-o relatie destul de serioasa la vremea aceea, mi-am spus ca e o prostie, ca o sa il uit, ca e o prostie din partea mea sa cred ca el ar putea vreodata sa simta ceva pentru mine...Cu timpul am tot incercat sa ii spun dar mereu ma oprea ceva, sentimentul de frica, de nesiguranta, diferenta destul de mare de varsta (18 ani)dar cu toate astea m-am incapatanat si incet, incet am ajuns sa fac parte din grupul lui de prieteni crezand ca asa o sa reusesc, dar nu a fost asa si acum realizez cat rau imi face chestia asta...fiindca sunt aproape de el si nu pot face nimic, in viata lui a intrat altcineva, iar el este fericit alaturi de ea..ba chiar de curand a spus ca e posibil sa se casatoreasca anul acesta, iar vestea asta m-a dat peste cap total, pur si simplu cand il vad imi vine sa fug la el si sa ii spun tot ce simt, sa il implor in genunchi daca ar fi nevoie ca sa...

Stiu ca Dumnezeu ne ajuta, ne da mai multe posibilitati , iar noi trebuie sa alegem ce este bun... dar de unde sa stiu eu ce-i bine.Nu mai stiu ce sa aleg ce sa fac sa-mi fie bine. Toate alegerile mele sunt rele.Am ales sa il las pe barbatul cu care am fost 6 ani, car ema iubeam cum putea el mai bine, care era langa mine la bine si la rau doar din cauza faptului ca nu era perfect si avea si el unele defecte ca toti ceilalti.Am ales sa ii daruiesc inima mea unui strain si sa visez cu ochii deschisi... acum sunt cea care schiteaza un zambet ca sa ascund toata durerea si singuratatea...Anul asta a fost cel mai greu.Am pierdut tot ce aveam mai scump ...L-am pierdut pe el, pe Cristi , fericirea, increderea in mine, prietenii... Sunt departe de casa si incerc sa imi caut ceva de munca sa nu mai depind de nimeni.Peste tot este greu...Am terminat facultatea anul asta si pur si simplu nu stiu in ce parte sa o iau ... Mi-am scris oate gandurile aici si nici nu stiu ce fel de site este... sau daca va citi cineva...