Poate confesiunea mea e putin ciudata... Spun asta prin faptul ca sunt baiat de 19 ani si tot timpul ma gandesc la fosta, de acum 2 ani. Am fost o luna cu ea. Desi tineam foarte mult unu la altul, a ales sa ne despartim. Nu prea am luat in seama. Dupa, mi-am dat seama ce-am pierdut. Mai exact acum 3 luni cand tipa mi-a povestit cat de greu i-a fost in ultimii 2 ani, dupa despartirea mea, ca ii era greu sa imi mai vorbeasca, plangea dupa mine mereu... O cred, pentru ca si acum o vad cum plange, desi are un prieten cu care s-a combinat ca sa ma uite pe mine, acum nu vrea sa mai renunte la el... De ce a ales sa imi spuna toate astea tocmai acum? Cand in acei 2 ani plangeam si sufeream amandoi desi nu stiam unu de altu`? As face totul ca s-o am, toata ziua ma gandesc la ea, la noi...Va rog frumos, spuneti-mi cum sa o readuc inapoi langa mine? E singurul lucru ce-l vreau... multumesc frumos. Astept gandurile voastre...

Sper se nu va pierdeti mult din timp citind aceasta confesiune. Am 19 ani si am avut o relatie echilibrata timp de un an si jumatate. Nu petreceam fiecare secunda impreuna, dar vorbeam mult, ne trimiteam mesaje. Era intr-un fel cel mai bun prieten al meu. Acum cateva luni a inceput pe neasteptate sa fie mai rece, sa nu ma mai sune, sa nu ma mai bage in seama... sa faca glume pe seama mea. La inceputul anului, cam la o saptamana dupa revelion, am mers la o petrecere unde era si el. M-am apropiat putin mai mult de el, apoi a inceput sa ma sarute. Eu, desigur, era in culmea fericirii. Dupa acel episod am plecat o saptamana din tara si cand am venit cea mai buna prietena a mea, care pana atunci nu il suporta, statea mereu cu el. Nu il vreau inapoi. Vreau sa-l uit fara sa o alung pe prietena mea de langa mine... Sfaturi?